Obiceiul de a da vina pe altcineva
pentru răul care ni se întâmplă se cheamă complexul lui Adam. Şi asta pentru că
reflexul ne vine de la primul om, care după prima greşeală, aceea de a mânca
din fructul interzis, când a fost luat la întrebări de Dumnezeu, a dat vina pe
Eva – nu şi-a recunoscut vinovăţia. Adevărul e că, de atunci, noi oamenii avem
mania de a pune în cârca altcuiva, responsabilitatea pentru ceea ce ni se
întâmplă mai puţin plăcut în viaţă. Se povesteşte că într-o firmă, atunci când
angajaţii s-au întors la lucru după pauza de masă au găsit cu toţii un e-mail
cu următorul mesaj: „astăzi, colegul tău care te-a împiedicat de atâta timp să
progresezi a murit. Dacă vrei să-ţi iei rămas bun vino în sala de conferinţe.”
Oamenii intrau unul câte unul în sala în care pe masă stătea
un coşciug. Fiecare se apropia să-l vadă pe cel care le pusese beţe în roate,
cu sentimente amestecate: tristeţe, curiozitate şi oarece satisfacţie
pentru că s-a dus. În coşciug nu era însă un om, ci o oglindă. Fiecare se vedea
pe sine. Era lecţia pentru nişte oameni ce sufereau de complexul lui Adam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu