Cu toţii strigăm că suntem
liberi, că decidem singuri ce facem, ce privim şi ce…cumpărăm. Mai mult,
memoriile sunt sub controlul nostru, sau cel puţin al creierului. Păăăi, nu e
chiar aşa, cel puţin, nu în totalitate.
#1. Uşile, ştergătoarele
de memorie
Imaginează-ţi că intri în bucătărie şi te opreşti în faţa
frigerului, îl deschizi şi boom, ai uitat ce voiai să faci. Ţi se întâmplă
destul de des? Chiar dacă nu e frigiderul, e altceva, şi, în timp ce un
sentiment de groază te cuprinde, amintindu-ţi de germanul Alzheimer, toate sunt
legate de un singur element al aventurii tale prin casă. Uşile.
Noile studii din cadrul
universităţii Notre Dame, conduse de către profesorul de psihologie Gabriel
Radvansky au demostrat că trecere dintr-o cameră în alta (în unele cazuri cu
ajutorul unor uşi) cauzează acele pierderi de memorie care sunt atât de
frustrante.
În total, au avut loc 3
experimente, reale şi virtuale, în cadrul cărora prof. Radvansky a încercat să
găsească legătura între pierderile haotice de memorie şi legătura lor cu uşile.
În primul experiment, cel virtual,
pentru că toţi preferă lumea virtuală, voluntarii, fiind divizaţi în două
grupe, au fost rugaţi să schimbe un obiect de pe o masă cu altul, de pe altă
masă, în timp ce o grupă avea de traversat o serie de uşi virtuale, iar alţii
aveau de parcurs o încăpere a naibii de lungă.
Au mai urmat o serie de experimente, în condiţii reale, care au
dat acelaşi rezultat. Conform rezultatelor finale, creierul uman chiar lucrează
ca un computer, sortând informaţia pe compartimente. Doar că, în comparaţie cu
computerul tău, unde poţi accesa oricând un fişier, creierul grupează
informaţia după locaţie. Astfel, în momentul în care treci dintr-o cameră în
alta, trimiţi un semnal către creier care, în esenţă, îl informează despre
faptul că ai trecut în alt anturaj, şi memoriile
din împrejurările anterioare nu mai sunt necesare.
Şi totuşi, există o metodă care
lucrează ca un antivirus, salvându-şi memoriile de scurtă durată chiar dacă
treci prin câteva uşi consecutiv. Chiar dacă par a fi simptomele unui bolnav
mintal,vocalizarea gândurilor în momentele în care treci dintr-o
cameră în alta ajută radical.
Desigur, pot apărea momente penibile,
în momentele în care voiaii să furi ciocolata fratelui, fără ca acesta să ştie,
dar în acelaşi timp, trebuie să treci de o uşă.
#2. Atingerile
pot provoca dependenţă
O cutie, un pahar, o fată sau un băiat (pe ultima nu am
încercat-o. Sincer.), atingerea unui obiect sau a unei fiinţe îşi poate provoca
o oarecare ataşare, iar atingerea continuă, o formă uşoară de dependenţă. Iată
de ce simţi acea melancolie când trebuie să scapi de lucrurile vechi, acumulate
în mansardă, sau de ce unele persoane devin atât de triste după o despărţire de
persoana iubită. Unul dintre factorii de bază este contactul fizic.
Persoanele care ştiu cum să facă
bani pe seama sentimentelor umane profită de acest fapt, chiar sub ochii tăi.
Ai favorizat vreodată un produs doar pentru că e mai comod de ţinut în mână? Ai
simţit vreodată un straniu sentiment de posesie după ce ai ţinut un obiect în
mână, sau doar cutia acestuia? Anume pe aceste sentimente şi contează
vânzătorii, care te urmăresc cu acea privire vampirică. Conform unor studii,
persoanele care ating obiectele din magazine sunt gata să plătească o sumă mult
mai mare decât cei care îţi ţin mâinile acasă, doar pentru simplul fapt că ei
deja au un sentiment de posesie asupra acelui obiect. Mult, mult, mult mai mare.
Acelaşi lucru se aplică şi în
cazul autovehiculelor. Dealerii experimentaţi au o frază care exprimă cât se
poate de bine acest lucru: ”Atingerea
volanului va încheia afacerea” (
engl. the feel of the wheel will seal the deal.)
Ai fost vreodată într-un salon
auto? Dacă da, probabil îţi aminteşti de consultantul enervant care insista ca
tu să faci un Test Drive, sau cel puţin să atingi maşina. El ştie ceea ce tu nu
ştii, şi anume din momentul în care atingi maşina, ea va deveni o prioritate
faţă de celelalte. Iar dacă vei pleca fără să procuri ceva, vei simţi un
sentiment de vinovăţie.De
asemenea, atingerea unor produse îţi poate induce un fals sentiment de
îmbunătăţire al gustului.
Mai nou, deja sunt concepuţi
roboţi care chicotează în momentul în care îl atingi. Un astfel de robot, QRIO (curio), a rezistat 5 luni
într-o companie de copii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 24 de ani, în timp ce
alţi roboţi rezistau maximum 10 ore, înainte de a fi distruşi de aceştia.
Da, acelaşi principiu se aplică şi în cazul dragostei. Apropo, despre dragoste…
Da, acelaşi principiu se aplică şi în cazul dragostei. Apropo, despre dragoste…
#3. Temperatura scăzută te face mai romantic
Ai simţit vreodată o dorinţă puternică de a te îndrăgosti, mai
ales în sezonul rece? Chiar dacă e să aruncăm o privire peste lista cu filmele
romantice care au cele mai mari încasări, putem observa că cel puţin
jumătate dintre filmele de top au fost lansate toamna sau iarna, din simplul
motiv că producătorii, păi, vor să scoată cât mai mulţi bani din sentimentele
umane. În unele ţări, poţi calcula ce tipuri de filme vor fi în vogă după,
temperatura anuală din acea ţară.
Într-o zi plicticoasă, un grup de
savanţi au strâns câţiva voluntari şi i-au împărţit în 2 grupe. Primii au fost
închişi într-o cameră cu temperatura aerului joasă, împreună cu un întreg
arsenal de ceai rece, iar a doua grupă a avut la dispoziţie o cameră caldă, cu
ceai fierbinte. După ceva timp, ambele grupe au fost rugate să aleagă un gen de
film dintre: acţiune, romantică, horror sau comedie. Aproape toate persoanele
din camera rece au ales filme romantice, chiar şi băieţi cu tatoo pe gât, care
furau ceaiul altora, pentru că du-te naibii.
Teoria iniţială a fost bazată pe faptul că, când
temperatura aerului scade, indivizii tind să devină mai romantici, pentru că
filmele romantice şi dragostea sunt interpretate de către creier ca fiind o
sursă de căldură.
Oamenii asociază relaţiile de
dragoste cu căldura (mâini transpirate, obraji fierbinţi, ritm cardiac ridicat),
motiv pentru care, în zilele în care timpul de afară e răcoros şi părinţii nu-s
acasă, băieţii invită fetele la un film, la ei acasă. Şi de ce oare am avea alt
motiv?
#4. Numele tău
îţi poate influenţa deciziile
Să zicem că numele tău este Ştefan. Care sunt şansele că
locuieşti în raionul Ştefan Vodă şi eşti, să zicem, un şofer? Conform unor studii, destul de mari.
Cine dacă nu naţiunea noastră ar
şti că o persoană iubeşte tot ce e legat de el, absolut tot, chiar şi litera cu
care începe numele său. Acest fenomen chiar are şi o denumire destul de
extravagantă: “egoismul implicit”.
Au avut loc mai multe cercetări în acest domeniu, în încercarea
de a descoperi de ce persoanele sunt atât de egoiste. Această tendinţă de a
prefera o literă a căpătat şi un nume, care ne demonstrează încă o dată că
savanţii nu prea au imaginaţie: “efectul literelor din nume”.
Influenţa acestor litere este
subtilă, dar destul de frecventă. De exemplu, dacă numele tău începe cu litera
M, e foarte probabil să favorizezi mai mult, deşi la nivel subconştient,
persoanele a căror nume începe cu litera M: Mihaela, Maria, Marin, Marouk,
Maevy, Marjolein, ş.a.
Alte studii au demonstrat că
aplicanţii cu nume de origină străină au fost chemaţi mai rar pentru un
interviu de serviciu, copii cu nume populare au mai puţine şanse să fie în
conflict cu legea şi fetele cu nume mai feminine nu preferă matematica sau
ştiinţă.
De asemenea, numele tău te poate
influenţa la nivel profesional, spun savanţii.
Unei persoane cu un nume simplu,
uşor de pronunţat, îi va fi mai uşor să se angajeze şi să fie promovat, în timp
ce Urhines va trebui să trăiască din ajutor pentru şomar. Or, unele persoane
preferă companiile sau serviciile a căror iniţiale sunt similare cu ale
lor, iar dacă vreai să te implici în politică, ar fi de dorit ca numele tău să
nu rimeze cu “morcov”.
Sursa: http://yupi.md/5-lucruri-care-iti-influenteaza-ziua-in-cel-mai-bizar-mod/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu